0

scrisoare de departe

on luni, mai 31, 2010
31 mai 2010....

Nu stiu cu ce sa incep,nici macat nu stiu de ce incep.Scriu cate o propozitie si o sterg,incep iar si sterg iar,acum nu mai sterg.
Sunt suparata. Nu, nu sunt suparata,suparata este putin spus,trista,dezamagita,umilita,la limita puterilor,distrusa,sub pamamant.Azi nu are nimic sens.
M-am trezit dimineata,era soare afara,el era langa mine...nu mi-a zambit.
M-am machiat si m-am imbracat..am ajuns la munca,mi s-au rupt pantofii,sefa m-a certat si el m-a ignorat...totul e de cacat. Sunt zombi,azi sunt zombi..azi nu stiu ce e cu mine,nu stiu ce urmeaza,nu stiu ce e de facut.Ma enerveaza oricine,orice.Lasati-ma in pace! vreau liniste si pace,vreau sa taceti toti. vreau sa plang pana nu mai pot si sa adorm,sa ma trezesc sa imi ocup timpul,sa plang iar si sa adorm. Cat poate dura? un infinit in nici un caz...poate doar 4 infinituri.

Ciudat este cum..atunci cand este cel de langa tine de vina este simplu,mingea este in terenul tau stii ce e de facut. Am avut mingea in terenul meu 70-80% din cei 4 ani..si era bine. De ce? pentru ca eu stiu sa ma intorc si sa iert.Sunt sadica si iert.Iert pentru ca iubesc,iert pentru ca vreau si pentru ca pot. Da POT! si VREAU!
Acum am dat "pase" si mingea nu mai este la mine in teren,este la adversar. Eiii..aici intervine problema,nu mai pot manevra mingea,nu mai pot lua decizii,le pot doar contesta,dar fara rezultat.Nu mai am cum sa fac mai nimic iar asta este cel mai greu,sa te lupti ..sa vrei sa te lupti si sa nu poti. Shit happens.

E si mai ciudat cum in momentul in care realizezi ca totul se duce pe apa Sambetei...pe Dunare,pe Siret...se duce dracu..e ciudat cum atunci realizezi. Adica...daca cu 1 zi doua 1 luna, 1 minut urlai si sustineai ca pleci,ca uiti ,ca lasi ca te duci dracu cu tot...dar in adancul sufletului stiai ca nu se poate intampla asta,ca nu vei pleca,erai dura. Dar cand chiar se intampla frate...e dubios. Foarte dubios. Eu sunt crizata,cea mai crizata probabil,isterica,ipocrita si nesimtita si cand ma intalnesc cu o situatie d-asta...in care realizez ca e chiar pe bune de data asta..nu pot sa accept. Creierul meu nu poate procesa informatia.Asta am patit. A urmat o criza de urlete si reprosuri (da,tot eu reprosam,tot eu eram aia suparata) dupa care am dat-o in disperare si am implorat,dupa care am devenit dura si cica am renuntat. Am renuntat pe dracu,m-am dus in bucatarie si am bocit pana am facut febra si mi s-au umflat ochii de nu mai putea sa scriu titlul unei melodii pe youtube.
Si brusc imi dau seama cat de copil sunt,imi dau seama cum ma blochez pe faze de copil prost doar pentru ca asa vreau eu,pentru la mine vorba zilei este "pentru ca asa vreau eu",ceea ce este o tampenie. Brusc imi dau seama ce e bine si ce e rau...dar ce crezi? Ironia sortii,degeaba imi dau seama,tooooooooooooooooooooooooooo late :) Da. e ca bancul roz..lung si prost.
Si vreau sa fac ceva,vreau sa ma schimb,de data asta chiar vreau,vreau sa invat sa tac cand trebuie,vreau sa fiu mai buna,mai frumoasa,mai desteapta,mai iubita,mai devotata,mai sincera...etc etc etc Si acum chiar vreau...poate si pana acum am vrut..dar nu am luat in serios,nu am realizat. Acum am cutitul la os,morcovul in fund..sau cum vrei tu sa-i spui. Acum e naspa. Acum e serios.
Dar cum am ambitie in toate tampeniile pe care mi le propun,in toate cacaturile si rautatile..stiu ca am si suficient de multa ambitie sa ma pot schimba...cum stiu ca si tu te poti schimba,trebuie doar sa vrei cu adevarat. Si stiu ca poti lupta,asa cum am luptat si eu si stiu ca poti inchide ochii,asa cum i-am inchis si eu. Chestiile astea se intampla mereu in viata,peste tot,cu oricine,oricand,oricum. Probabil in lipsa de motiv serios,puternic si in lipsa de maturitate de legam de asta. Asa cum am facut si eu. Centrul unviersului meu se invartea(in afara de propria persoana si de A) in jurul la "mai tii minte,ai pupat,ai f***t,ai mintit" etc etc etc. Cand defapt nu asta era important si nu astea erau probleme importante. Nu trecutul tau trebuia sa fie problema. Toti avem un trecut...trebuie doar sa ramana in trecut,de-aia e trecut. Prezentul e important.
In loc sa profit de tot ce a fost frumos...tot ce puteam,de spatiul nostru intim si mic,de singuratatea noastra,de micile noastre realizari,de bucuriile noastre,filmele,plimbarile,saruturile patimase..de tot ce conta si era frumos.

Te iubesc enorm,asa cum ma iubesti si tu pe mine.Ma doar sufletul asa cum stiu ca te doare si pe tine. Stiu ca sub masca aia de dur se afla iubitul meu care stie sa si planga,sa faca surprize si gesturi frumoase,care stie sa surprinda o femeie si sa o faca sa se simta iubita si apreciata. Stiu cat de greu o sa iti fie sa parasesti casa noastra,micul nostru univers,planurile si visele noastre,implinirile si dezamagirile,certurile si impacarile,ciorba mea minunata,geamul imens,holul fara bec,gura mea mare,surprizele mele,fursecurile mele decorate,prajiturile nereusite,macare nesarata sau prea sarata....tot!! o sa ma doara pana o sa imi vina sa vomit de dor. o sa mor cand o ma trezesc si nu o sa fiu in patul nostru si tu nu o sa fi langa mine,nu o sa te vad morocanos si obosit,nu o sa aprinzi televizorul sa vedem Survivor si nu o sa te iei de mine ca nu am luat mancare, o sa ma doara pana cand o sa vreau sa urlu cand nu o sa mai fiu langa tine,cand o sa ma trezesc noaptea si nu o sa te vad :((( o sa ma doara cum nu m-a durut niciodata..si o sa te doara si pe tine si asta ma face sa sufar si mai mult.

te iubesc la 4 infinituri! nu spun ca o sa te iubesc pentru tot restul vietii..ca nu am de unde sa stiu,dar stiu ca acum te iubesc si asta e tot ce conteaza!

Copyright © 2009 Blowers Daughter All rights reserved. Theme by Laptop Geek. | Bloggerized by FalconHive | Blogger Templates.