Da, amr 1 zi pana la 1 Decembrie!
In oras tam-tam, pregatiri, nebunii. Oh, Doamne!
Mai devreme mi-am recitit blogul...nu tot, am "rasfoit" postarile :)) Funny me!
La fel cum am spus si de Valentine's Day :) neneeee, nu mai pune nimeni pret pe ce inseamna 1 decembrie...24, 25 decembrie, Paste, 1 Martie..si restul. E vorba doar de vanzare aici :))) ( de cand am luat treaba asta in serios cu vanzarile...totul mi se pare o vanzare), dar chiar asa e! Serios!!
Vrei exemplu? Cati dintre noi stim semnificatia Martisorului? A? a? Cineva? Altcineva? Nu nenica, 1 martie suna asa in capul tuturor :  "aooleu, hai sa numar cate martisoare trebuie sa iau...1..5...7...ah, stai, stai, lu'  X trebuie sa ii iau unul mai special ca se supara...a lu` mama trebuie sa fie cu mov...ah la naiba! " :))) SERIOS! La fel si cu restul. Ei ne spala creierii...noi ne adaptam, cumparam, ei fac bani..si pamantul se invarte...sau..e patrat?! :))
Acum sa luam 1 decembrie...cred ca toti stim putina istorie acolo, macar asa, la o bauta cu prietenii..si tot am auzit ceva, ceva, sau in clasa, in timp ce iti scriai biletele cu colegul..tot ai auzit. Dar? mai conteaza ce semnifica? Nu! Prilej de a iesi sa bei vin fiert, sa belesti ochii la luminitele colorate..dupa te duci in parc, ca nah, asa vrea femeeeiaaa, vrea parc, beculete..si ingheata, o ciucalata calta, un paputzoi, ca nah, merita..si pam pam:) Deci?! Am dreptate?! Nothing is for free!
Si observ ca nici o vorba buna nu mai e for free. Smiley nu stie ce vorbeste!
Acum ca mi-am zis iar of-ul cu Marketing-ul si spalarea creierului, sa revin.
Mi-am recitit blogul.
Am observat ( ca sunt o observatoare eu:))), ce mama dracului! ) , ca am destul de putine postari despre starile mele euforice:))) sunt ele cateva. De ce? Pai cum de ce? 1 la mana..dracu, cand eram happy-happy joy joy, mai uitam de blog..si pierdeam timpul belind ochii la mandru` meu fecior, stateam impreuna si nu mai aveam timp de scris. si 2 la mana ( aici o sa fiu rautacioasa) dar nu prea mai e lumea asa interesata de fericirea altora. Necazul si durerea se cauta. Pai nu? Voi vedeti la stiri chestii gen :  "o babutza din satul X a facut rost de bani de la Sf Duh, si si-a pus placa! "NU! In schimb vezi: " baba nesatula a fost violata si batuta..si a facut plangere ca violatorul, dupa ce ca a batut-o nici nu a satisfacut-o"...sau cum mor unii, cum divorteaza altii. D-astea.
Eu cand zic ca valori morale nu mai exista, zicea lumea ca sunt pesimista!
Nu mai exista bai nimic! Wake up! Valori? Prietenie? Iubire? Iu..b...i.....ce? Ce e aia?
Ba, eu fac parte din categoria aia de "fraieri", sa spunem...inocenti. Da bah! Asta sunt. Pam pam! Eu sper in schimbari, minuni, stau cumintica, astept :))) Si sigur ma trezesc la 57 de ani cu 7 pisici si 12 caini. Dar pana atunci mai e.

Sunt si eu confuza un pic:D Pai cum asa? Pai da!
Sunt iubita, aud asta..mama, mama:)) cat n-am auzit-o ceva vreme, sunt perfecta! Pai? Si? Ce asteptam?
Ah, da, am uitat, la dracu, secolul vitezei, femeile fac ce ar treb sa faca barbatii!!! ( inclusiv sa schimbe becurile!), vedem!

"VEDEM" - ma bantuie cuvantul asta!!

Vin sarbatoriiiile, viiiin sarbatorile..si bem vin fiert:)))
Vine Mosu`! Vine?
Poimaine 1 decembrie! Vreau la luminite si la ciucalataaa caldaaaaaaaaa!!! Dar nu vreau cu oricine!!!!
Vreau manusi, vreau chestii! :))
Azi sunt funny...dar ma stiu eu pe mine.
Sa vedeti postari incepand cu 1 decembrie, de nu va apuca depresia..sa imi ziceti mie " zapada" :))) ( nu imi place "cutzu" ) Gata? Ati ametit? Am sarit din 7 subiecte in 14? Pai da! ASTA-S eu! ( asa zicea Banica)...dar de la 1 decembrie o sa zica..."aatttaaaaaaaat mai vreau, doar un Craciun cu tine" - si o sa minta:)) pai de 5 ani de cand stiu melodia asta...doar un Craciun mai vrea si au trecut minim 5 :)

Hai gata!
Ne auzim pe 1 decembrie! sa vedem, sa vedem, sa vedem..ce-o sa iasaaaaaa :))



P.S.: Love you till the end
( a trecut ceva timp de la P.S. :) )

Pana acum cateva saptamani, tot cantam "a venit, a venit toamna"...sau brenciu, septembrie, luni, sau...orice alta melodie in care se canta despre toamna, frunze maro...si asa mai departe.

A venit iarna...nu, nu imi mai acoperi sufletul cu nimic :)) asta se intampla toamna.

Toamna este un anotimp romantic....melancolic :) Totul e maro, covoare de frunze...parcurile arata frumos, totul arata frumos. Toamna este un anotimp frumos in doi, adica este foarte draguta imaginea aia de ..un cuplu, in parc, tinandu-se de mana, sarutandu-se la 5 copaci, fosnitul frunzelor si adunatul castanelor.
Nu trebuie sa imi dati dreptate, e doar parerea mea.

Dar, a trecut si toamna. A venit iarna. Iarna este...plina de nostalgie. Nu stiu exact de ce. Iarna este frig, poate aici si nevoia de o persoana langa tine, ai senzatia ca te incalzeste, clar, doar sufleteste...ca nu puteti sta lipiti.
Esti infofolit, ai o caciula in cap, nasul rosu, gura acoperita de o esarfa, cizme in picioare.
Strazile sunt mai goale, goale de oameni.
Toti devin putin mai sensibili iarna. Se apropie si sarbatorile...si ce poate fi mai trist decat sa te trezesti la un moment dat, singur pe strada, inghetat. Inghetat si pe afara si pe dinauntru.
Orasul se orneaza, peste tot fulgi de nea, stelute, braduti si alte bazaconii.
O sa fie si mai trist incepand cu 1 decembrie, cand seara, dupa ce ca o sa fii singur si inghetat, o sa mai fie si beculetele alea pline de viata si culori, si tu lipsit de viata. La Magic Fm o sa bage doar colinde, si melodii care la refen au sigur:  "last christmas..bla, bla, ; all i want for christmas..bla, bla, ; atat mai vreau, doar un craciun ":)) toate o sa fie cu tema " vai ce bine e ca sunt cu tine de craciu" ,  "vai ce trist ca nu sunt" si tot asa...si tu mergi, cu nasul rosu, castile in urechi ascultand Magic Fm..si mai schimbi pe Rock Fm..poate, poate devii mai vesel, belesti ochii la luminite...astepti masina...masina nu vine, te duci la metrou...iar astepti masina..si ajungi acasa...unde e cald, e bine...dar parca, cumva..tot gol si frig e.
Am devenit cam nostalgica...asa ca....NE-AU SPALAT ASTIA CREIERII :))) d-asta se sinucid frate oamenii!!:)) pai pana mea...normal ca in fiecare an mai auzi de un Gica, Ion ca s-a sinucis in preajma sarbatorilor, ca omu` e singur..vede cupluri, vede luminite, il ia ameteala, il ia panica :)) si jap! s-a aruncat de pe Cocor!

Dar, cum imi spunea mama cand eram mica, daca sunt cuminte, nu fac prostii, ma concentrez tare, tare si imi doresc cu adevarat, o sa primesc! asa ca :) pana la luminite mai e..si cine stie, ce post plin de optimism o sa apara pe aici. Daca nu, asta e. Vine Mos Nicolae cu un betzior, ma uit la luminite chioras, si ii injur prinde dinti pe toti care se pupa pe strazi :)) ca nah, invidia e omeneasca :)))) sau ...nu? :)


Repet, este fix perspectiva unei persoane sensibile, care tine cont de toate ..."cacaturile" astea.



P.S. :  I'm ok!!!

Incredibil :)   mi-a placut super mult! enjoy :)

Avertisment: anumite pasaje din acest text pot şoca sensibilitatea unora dintre cititorii noştri, şi anume a celor mai romantici.

Simt că voi plânge iarăşi gândindu-mă din nou la povestea aceea. Dar trebuie să o povestesc: există oameni cărora exemplul meu le va fi poate de folos. Astfel voi avea cel puţin iluzia că nu am distrus zadarnic cea mai frumoasă poveste de dragoste din viaţa mea.

Totul a început printr-o glumă. Îmi amintesc de parcă totul s-ar fi întâmplat ieri. Am întrebat-o ce ar fi în stare să facă pentru a-mi dovedi că mă iubeşte. Mi-a răspuns că orice. Atunci eu am surâs, şi ea de asemenea. Cât eram de inconştienţi!

Atunci a luat-o totul razna. Înainte făceam dragoste întruna, fără să ne gândim la altceva. Era o dovadă de dragoste care ne ajungea. Era ca şi cum am fi băut un pahar de apă - numai că asta avea mai mult gust şi că ne era tot timpul sete. Era de ajuns ca ea să mă privească şi simţeam cum sexul meu începe să trăiască. Îşi întredeschidea buzele; îmi lipeam buzele de ale ei; limba ei îmi lingea gingiile; avea gust de fragă Tagada; îmi răsfiram degetele în părul ei parfumat; ea îşi strecura mâna pe sub cămaşa mea şi îmi mângâia pielea; respiram mai repede; îi descheiam sutienul de dantelă neagră şi-i scoteam sânii; aveau un gust de bomboană Kréma; trupul ei era o cofetărie; un self-service; un fast-food în care îmi plăcea să hoinăresc pe îndelete, şovăind între chiloţii ei umeziţi şi sânii ei în număr par; aşa se întâmplă când faci dragoste; te duci şi te întorci de multe ori; când ejaculam, o strigam pe nume; şi mă striga şi ea pe mine.

Punct şi virgulă: iată un lucru foarte erotic.

Eram o pereche de îndrăgostiţi, asta şi nimic altceva. Totul a luat-o razna când am hotărât că dragostea are nevoie de dovezi. Ca şi cum a face dragoste nu mai era de ajuns.

La început nu a fost mare lucru. Ea mă ruga să-mi ţin respiraţia timp de un minut. Dacă izbuteam însemna că o iubesc. Era uşor. După aceea, mă lăsa liniştit câteva zile. Dar începeam eu.
- Dacă mă iubeşti, ţine-ţi degetul în flacăra lumânării până când îţi voi spune eu să-l scoţi.

Mă iubea cu siguranţă. Am râs cu poftă când i-am doftoricit băşica de pe degetul arătător. Habar nu aveam însă că intrasem într-un angrenaj infernal.

Rând pe rând aveam câte o idee. Dar pretenţiile noastre creşteau de la o zi la alta. Ca să-i dovedesc iubirea mea, a trebuit, rând pe rând:
- să ling closetul în interiorul lui;
- să-i beau pipiul;
- să citesc în întregime romanul lui Claire Chazal;
- să-mi arăt coaiele în timpul unui dejun de afaceri;
- să-i dau o sută de mii de franci fără să am dreptul să o regulez;
- să-mi dea două palme, cu multă lume de faţă, în cafeneaua Marly, fără ca eu să am dreptul să protestez;
- să rămân închis, timp de zece ore, stând în picioare, în dulapul unde sunt ţinute măturile;
- să port verigi în sfârcurile ţâţelor;
- să mă îmbrac ca o femeie într-o seară când îşi va primi prietenele la cină, şi să servesc la masă.

La rândul meu, ca să verific dacă mă iubea, am silit-o:
- să mănânce un căcat de câine găsit pe stradă;
- să poarte un godemiché în anus timp de trei zile fără să se poată căca;
- să vadă până la capăt ultimul film al lui Claude Lelouch;
- să pună să i se găurească clitorisul, fără anestezie;
- să meargă cu mine la o petrecere şi să mă vadă cum mă dau la toate prietenele ei, fără să reacţioneze;
- să se lase regulată de câinele al cărui căcat îl mâncase;
- să rămână legată de un semafor, o zi întreagă, doar în furou şi în chiloţi;
- de ziua ei, să se deghizeze în căţea şi să-şi primească invitaţii lătrând;
- să meargă la Régine dusă în lesă.

Sigur este că războiul era oarecum declarat. Dar totuşi acesta nu era decât începutul. Căci apoi am hotărât de comun acord că la aceste dovezi ale dragostei noastre trebuiau să participe şi alte persoane.

Într-o seară, am mers cu ea la nişte prieteni ai mei sadici. Avea o bandă peste ochi şi mâinile prinse în cătuşe, înainte de a suna la uşă, i-am amintit regulile jocului:
- Dacă nu mai vrei să continui, înseamnă că nu mă mai iubeşti.

Dar ea ştia bine regula asta.

Cei trei prieteni ai mei au început să-i taie hainele cu nişte foarfeci. Unul îi ţinea braţele la spate, iar ceilalţi doi îi sfâşiau rochia, sutienul şi ciorapii. Ea simţea cum o cuprindea groaza când metalul rece îi atingea pielea. După ce a rămas goală, au mângâiat-o pe tot trupul: i-au mângâiat sânii, pântecele, fesele, coapsele, apoi au pătruns-o toţi trei, cu degetele, apoi cu sexul, mai întâi fiecare în parte, apoi toţi deodată (unul în gură, altul în vagin şi altul în anus: totul era foarte bine organizat). După ce au juisat în această frumoasă formulă, au trecut la lucruri serioase.

I-au legat braţele deasupra capului, de un inel fixat în perete. I-au scos banda de pe ochi, pentru ca să poată vedea biciul, cravaşa şi biciul cu mai multe curele, apoi picioarele i-au fost fixate de zid cu nişte funii, după care i-au acoperit ochii din nou. Am biciuit-o toţi patru, timp de douăzeci de minute. În cele din urmă, era greu de spus cine simţea cea mai mare oboseală, victima, care îşi pierduse răsuflarea, implorându-ne să ne oprim şi strigând de durere, sau călăii, ce erau istoviţi de efortul fizic pe care-l făcuseră. Dar ea rezistase şi deci mă iubea.

Ca să sărbătorim evenimentul, am însemnat-o cu fierul roşu pe fesa dreaptă.

Şi apoi a venit rândul meu. Fiindcă o iubeam, trebuia să accept să îndur totul, fără să clipesc. Relaţia trebuia să fie de reciprocitate. M-a dus să cinăm la un fost iubit al ei - adică la un tip pe care-l detestam. La sfârşitul mesei, ea îi spuse:
- Iubitule, nu te-am uitat.

Arătând cu capul spre mine, continuă:
- Acest individ ratat nu va putea niciodată să mă facă să trăiesc cu el ceea ce am trăit cu tine. De altfel nu-i bun de nimic, şi se va uita la noi cum facem dragoste, fără să se clintească măcar.

Am rămas aşezat pe locul meu în timp ce ea se instala călare pe predecesorul meu, care îmi era totodată şi cel mai mare duşman. Îl sărută cu poftă, mângâindu-i sexul. El mă privea, uluit. Dar cum eu nu reacţionam, o lăsă să continue, şi curând ea se înfipse în mădularul lui. Niciodată, în toată viaţa mea, nu suferisem în asemenea hal. Îmi doream să mor pe loc. Dar îmi spuneam întruna că suferinţa asta era dovada dragostei mele. După ce au avut un orgasm simultan, ea s-a întors către mine, epuizată, scăldată în sudoare, şi mi-a cerut să plec, pentru că voiau să o ia de la capăt, dar de data asta singuri. Atunci am izbucnit în hohote de furie şi de deznădejde. Am implorat-o:
- Fie-ţi milă, decât asta, mai bine cere-mi să-mi taie un deget!

Ea chiar îmi îndeplini cererea: îl puse pe rivalul meu să-mi amputeze prima falangă a degetului meu mic de la mâna stângă. Era îngrozitor, dar mai puţin teribil decât dacă i-aş fi lăsat singuri. Şi apoi: e mai mic sacrificiul de a nu te mai putea scărpina în ureche cu mâna stângă decât să fii încornorat de un idiot.

Din acel moment, iubirea noastră ceru întruna tot mai multe dovezi că există.
Am obligat-o să facă dragoste cu un prieten seropozitiv, fără prezervativ (într-o noapte cu adevărat sălbatică).
M-a rugat să sug sexul tatălui ei.
Am pus-o să se prostitueze pe bulevardul Foch: ridicată fiind de poliţişti, a fost violată colectiv de jandarmii-călare şi de câţiva cerşetori, fără ca eu să ridic nici măcar degetul cel mic (pe care, de altfel, mi-l tăiase). Mi-a înfipt un crucifix în anus în timpul slujbei de înmormântare a propriei mele surori, cu al cărei cadavru trebuise să fac sex înainte.
M-am culcat în faţa ei cu cele mai bune prietene ale sale.
M-a silit să fiu martor la căsătoria ei cu fiul unui foarte bogat agent economic.
Am închis-o goală într-o pivniţă plină de şobolani şi de păianjeni.
Şi să nu uit ceea ce a fost cel mai rău: a împins viciul până într-acolo încât m-a obligat să cinez între patru ochi cu Romane Bohringer.
Timp de un an, am făcut totul, TOTUL. În asemenea măsură încât nu mai ştiam ce să inventăm.
Şi apoi, într-o zi, când mi-a venit mie rândul să o testez, am găsit, în sfârşit, DOVADA ultimă a iubirii. Cea care însemna că ea mă va iubi pentru totdeauna.
Nu, nu am ucis-o. Ar fi fost prea uşor. Voiam să sufere toată viaţa ei, să-mi certifice iubirea ei absolută în fiecare secundă şi până la moarte.

Iată de ce am părăsit-o.
Şi iată de ce nu m-a mai văzut niciodată.

Cu fiecare zi care trece, suferim tot mai mult, gândindu-ne unul la celălalt. De mulţi şi mulţi ani, plângem amândoi. Dar ea ştie, ca şi mine, că nu poate fi altfel.

Cea mai frumoasă dovadă de dragoste este pentru noi aceea de a nu ne mai vedea niciodată.

:)
Orice lucru are un inceput, la fel si un sfarsit. Orice.
Dar deocamdata ne oprim la "Inceput".
Pana si un telefon pe care ti-l achizitionezi, de care esti foarte incantat la inceput..se strica la un moment dat, doar ca in momentul in care ti-l iei..ultimul lucru la care te gandesti este momentul in care se va strica, e si normal. Te bucuri de el, profiti de el, inveti tot ce stie sa faca, dupa te obisnuiesti cu el si usor usor devii dependent de el. Nu stiu daca telefonul este cel mai bun exemplu, pentru ca datorita tehnologiei...mereu vrem un alt model, mai nou, mai bun, mai performant...sau...stai asa, cred ca defapt asa e cu orice :) Vroiam sa ma contrazic singura, dar asa este pana si cu relatiile...:) Ai omul langa tine...dar la un moment dat tot vrei altceva, nu neaparat ceva mai bun, ceva nou. Nou-ul acesta nu inseamna neaparat si mai bun. Poti da gres. Aparent poate fi mai bun...dar usor, usor, iti dai seama ca celalalt "model" era mai bun din cateva puncte de vedere.
Puteam sa sterg ceea ce am scris, si concluzia la care am ajuns sa o astern aici...dar blogul meu strict pe asta se bazeaza, ce imi trece prin cap, aia scriu, nu sterg. Din cauza asta s-au starnit cateva discutii privind posturile anterioare. Asta este stilul meu. Nu neaparat de scris, pana si cel de viata. Ce am in gusa, am si in capusa. Aia zic, aia fac, ma razgandesc, fac altceva...dau din una in alta.
Cred ca este obositor sa ai o discutie cu mine, pana sa intelegi ce abia am spus, eu deja sunt in alt subiect. Unii vad chestia asta ca pe o calitate, altii ca pe un defect. Asta-s eu. Obositoare, vorbareata...fascinanta si plictisitoare. Ma rog, plictisitoare mai greu, ca mereu scot cate o glumita. :D

O sa impartasesc aici o ... "concluzie" sa ii spunem, dintr-un serial, care mi-a placut foarte mult:


" Se spune ca refuzul de a accepta o pierdere este o forma de nebunie. Probabil ca e adevarat. Insa cateodata este unicul mod de a ramane in viata. " 

Nice, nu?

Evident ca atunci cand incepi, o relatie de exemplu, ultimul lucru la care te gandesti este cum o sa se termine si de ce o sa se termine. Mai ales daca iti place relatia. Te gandesti doar la lucuri bune, ti se intampla lucruri bune si la un moment dat, simti ca ti se cuvine, lucrurile frumoase ti se cuvin, relatia ti se cuvine, la fel si omul de langa tine. Asa ca nu prea te gandesti la " ce va fi cand va fi, daca va fi". Traiesti clipa.

Asta zic si eu acum. Ar trebuie sa dam putin la o parte agitatie si gandurile negative, si daca suntem intr-o relatie, sa lasam dracu cacaturile si copilariile la o parte, geloziile nefondate, chichitzele cu care il innebunim pe omul de langa noi, sa ne controlam nervii si cuvintele pline de ura, la o parte, pentru ca omul ala nu va fi acolo pentru totdeauna, si intr-o zi ..s-ar putea sa ii vrem toate defectele inapoi. Si cum de obicei in viata, este prea tarziu, s-ar putea sa fie prea tarziu.
Mereu am mers pe ideea ca...trebuie sa pretuiesti ceea ce ai, maine poate nu mai ai.
Daca dau timpul inapoi putin, nu am ce sa spun ca regret, chiar am profitat de fiecare zi, minut, secunda, ora...saptamana. Really.

P.S. :)

"

"Vreau sa iti marturisesc ceva.

La inceput nu te-am indragit prea tare. Erai doar un copil enervant, care mirosea bine, de obicei.

Nu-mi amintesc exact momentul in care s-a produs schimbarea. Dar stiu ca s-a produs.

Nimic nu ma putea atinge.  Iar in urmatoarea clipa, inima statea sa-mi sara din piept, expusa tuturor elementelor.

 Dragostea pentru tine a fost cea mai intensa si dureroasa experienta a vietii mele. Aproape ca a fost prea mult de suportat.

In secret, am jurat sa ma protejez de oricine altcineva. Nu mi-am dat seama ca tu vei fi cel care ma va rani cel mai mult. Cand privesc inainte, mi se rupe inima. Pentru ca nu mi te imaginez vorbind de mine cu drag. Dar cum ai putea…? Nu tii la nimic..si la totul in acelasi timp. Mare la suflet, ingust la fapte.

 Ceva trebuie sa se schimbe. Ceva trebuie sa cedeze.

Se face intuneric. Prea intuneric pentru a putea vedea "

Draga Jacques,

Din punctul meu de vedere, nu ai ofensat pe nimeni. Tu ai parut usor ofensat de post-ul meu, prin urmare, nu ai de ce sa iti ceri scuze. Bun.
In primul rand, blogul meu este al meu, ceea ce inseamna ca scriu fix ce imi trece prin cap, nu sunt scriitoare, nu am un topic anume, imi insiri ideile, gandurile, trairile, sentimentele, parerile aici..., in al doilea rand, nu am nici macar un post care a urmat o idee cap-coada, nu. Am pornit de la o idee, am ajuns la alta idee...cam pe asta s-au bazat toate posturile mele. Daca din curiozitate intri la arhiva..nu cred ca o sa gasesti un post ca are tema.."pahar" sa zicem, si eu sa vorbesc doar despre pahar. Nu. Nu imi fac schite inainte, nu sterg si scriu iar. Nu. Exact ceea ce gandesc aia scriu.

Tema cluburilor...:)) Ce pot sa zic aici...da, parerile sunt si vor si mereu impartite, la fel, eu am scris din punctul meu de vedere, ceea ce am vazut eu si ce parere am eu, asta nu inseamna ca toata lumea trebuie sa fie de acord, nu? Adica, mie imi place albastru, tie verde...trebuie sa ne certam? Sau de ce ar trebui sa te conving eu ca albastru e mai frumos? Nu. Fiecare cu gustul lui, parerea lui.


Tu singur ai zis, si imi permit sa te citez : "toata lumea judeca! important e sa nu condamni! de cand incepi sa citesti o carte, revista, ziar, blog, de cand te uiti la un film, poza, tablou, persoana - judeci, exista dreptul la libera exprimare si este al fiecaruia dintre noi sa si-l exprime. este foarte important insa a nu fi confundate notiunile de a judeca si condamna. in fond a judeca inseamna a gandi, asa ca nu inteleg intrebarea ''cine sunt eu sa judec?'' ce sens are? daca nu era public blogul atunci nu judecam, altfel nu vad rostul in a fi liber pentru toata lumea. insa eu nu am condamnat postul nu l-am jignit, doar l-am criticat"....ok, asta a fost raspunsul tau pentru ceilalti cititori, care si-au exprimat parerea....dar gresesti, in primul tau comentariu ai spus:  "tocmai am citit un monolog... (blogul ar trebui sa fie mai interactiv) nu foarte bine scris, nu foarte inteligent ci numai generalitati pe care le spune orice "femeie" (desi tu pari a avea cel mult 20 de ani) parasita/inselata/dezamagita. bag mana in foc ca ai trecut printr-o despartire cu gust amar." Bagi mana in foc? Faci presupuneri..bazate pe ce? Pe ceea ce a scris o persoana pe care nu o cunosti ? :) Pe niste idei insirate si o parere? Deci, cum statea treaba cu judecatul?

Nu vreau sa demonstrez nimic, nimanui. Nici ca sunt o femeie puternica si independenta, nici ca se uita barbatii cu bani la mine, sau fara bani.
In primul rand, trebuie sa fiu eu multumita de mine, sa ma plac, sa fiu eu mandra de mine, sa nu imi fie rusine cu ceea ce sunt si ceea ce stiu, si seara, la culcare, sa pun capul linistita pe perna .

Apreciez orice critica, din asta invatam, nu?


P.S.  :)

Zis si facut!
Bagaje ( multe si degeaba, dar nah, sunt femeie), motorina, un Mc pe drum si o cafea cu lapte si muuult zahar cum imi place, o antena reparata cu elasticul de par, si am pornit spre Moldova, Piatra Neamt :D
Mi-a promis, si s-a tinut de cuvant. Pai...nah, cand femeia are memorie buna, si tu faci promisiuni, asta e, vrei nu vrei, la un moment dat tot trebuie sa le duci la bun sfarsit.
Am evadat din haos, trafic, internet, mobil si tot ceea ce ma inconjoara, streseaza, deranjeaza.
Am ajuns la liniste si pace, si din fericire cu omul potrivit langa mine.

Nu am bunici la tara.Din pacate. Lucru care ma face sa vad "la tara"cu alti ochi decat cei care au "o tara". Apreciez mai mult "tara".
Bunic nu am. Lucru care mi-a lipsit foarte mult, asta si din pricina faptului ca bunicul pe care l-am cunoscut, pentru putin timp, era cel mai tare bunic pe care mi-l puteam imagina, iar pierderea lui mi-a provocat o mare suferinta, si o mare slabiciune pentru barbati in varsta( nu va ganditi la prostii!!!) motiv pentru care la 6 ani, m-am suparat pe Doamne - Doamne, desi mi se explica cum ca se duce intr-un loc mai bun, si bla bla bla, nu am crezut nimic. Locul mai bun era langa mine. Punct!
Sa revenim la oile noastre.
Daca bunic nu avem, tara nu avem..ramane sa ne imaginam.
Buuuun...si uite asa, mi-am imaginat ce ar inseamna "la tara"si bunica de la tara.
In mintea mea casa de la tara, e una mica si modeste, dar cu o prispa mare:))
Dar mai bine, hai sa nu imi mai imaginez, si mai bine sa povestesc experienta mea la Piatra Neamt, pentru ca realitatea a fost mult mai placut decat ce imi imaginam eu ( si imi imaginez lucruri frumoase:D )!
Pai, am ajuns.

Casa mare, cu mansarda, curte ingrijita, caine nebun care scapa din lesa...iarba..si, si, si...si bunicaaaaaaaaaa :D
Da!
Apare bunica, o bunica exact cum e descrisa in cele mai frumoase carti..defapt nu exact la fel, mai bine de atat.
O bunica batrana, acoperita de un batic, de unde ies cateva suvite de par care iti arata vremea care a trecut si prin cate a trecut, cate a vazut., o pereche de ochi albastrii ca cerul, mai frumos decat cerul senin, fara nori, ochi calzi, ochi care iti inspira incredere, intelepciune....
Bunica de la tara, in viziunea mea era bunica catre care alergai pana nu mai puteai respira, sareai in bratele ei..si mereu facea o magie, de scotea din vesta de lana o bombonica :)
Asa pare si bunica din povestea mea.

Parea ca le stie pe toate si ca orice i-ai spune te intelege.
Nu statea locului o clipa si mereu ma intrebam de unde atata energie?! Cocosata de munca si de anii trecuti peste ea, mica si activa, mereu cu un punct de vedere, uneori diferit de al celorlalti si neinteleasa, dar sunt sigura, ca ea cumva, avea noima in ceea ce spunea si ce vroia.
O femeie modesta, langa care iti face placere sa stai si nu te plictisesti. Te fascina daca incepea sa iti povesteasca...povesti.

Din pacate acest post l-am inceput la tara, langa bunica...unde vedeam lucrurile altfel..si aveam alta inspiratie...o sa inchei postul ca sa nu il stric, dar cu un gust dulce, o parere foarte buna si un dor de o bunica pe care am vazut-o o singura data, si m-a cucerit!

Femeia este puternica, foarte puternica.
Important este sa ajungem sa constientizam asta. Avem tendinta sa ne lasam purtate de val, orice val ar fi...
Nu e asa! Heeei!
Femeia este puternica, este frumoasa, este desteapta, detine controlul.
Ce e cu neincrederea asta in femei? De ce avem tendinta sa credem ca daca nu suntem implicate intr-o relatia nu suntem implinite? Da, este important sa ai pe cineva acolo, sa stii ca ajungi acasa si patul tau nu este rece si gol, sa ai cu cine sa iti impartasesti reusitele si dezamagirile, dar nu este CEL mai important!
Ce dracu?
In ultimul timp, doar asta vad in jurul meu. Femei care "nu se pot descurca" daca nu au un "EL", langa ele.
Nu mai sunt de acord.
Trebuie sa invatam sa ne punem pe primul loc, trebuie sa invatam sa ne apreciem si sa ne respectam, altfel nu vom fi respectate si apreciate.
Ne chinuim sa avem relatia perfecta, ne chinuim sa il facem pe celalalt fericit si uitam de noi. Hello?!?! ce e asta?
NU! in primul rand trebuie sa ne chinuim pentru noi, sa ne multumim noi pe noi, cu o viata frumoasa, un job bun...etc.
Nu doar asta conteaza, relatia. Cu cat vrem mai mult sa mearga, cu atat nu o sa mearga. Lucrurile trebuie sa vina de la sine, nu trebuie sa fortam nimic. Daca e sa fie, va fi, daca nu...nu.
De ce sa alergam noi dupa barbati, ok, inteleg, e secolul 21...lucrurile s-au mai schimbat, dar totusi! Barbatul e ala care trebuie sa vina, sa te sune, sa te caute, nu noi.
Noi reprezentam sexul frumos. Alta problema! Frate, a reprezenta sexul frumos, nu inseamna ca daca iti iei toculete in picioare, faci boticul roz/rosu, decolteu si fusta scurta e suficient. Mda, ma rog, e suficient daca vrei langa tine un..popandau!
O femeie nu trebuie sa fie DOAR frumoasa. Frumusetea este trecatoare. Nu stiu cate dintre noi chiar ne credem cand afirmam asta, sau doar o spunem ca suna bine..si am mai auzit-o.
Da, sunt de acord, in prima faza, barbatul este atras de aspectul fizic, ca nu are cum sa stie ce se afla sub parul ala bine aranjat. Deci, sunt de acord ca femeie sa fii atenta la tine, la aspectul fizic, sa fii ingrijita, curata, dar e bine sa iti dai seama ca in afara de a fi frumoasa si aranjata mai ai nevoie si de altceva. Da! Sa te duca capul.
De ce? Pai, in primul rand pentru tine, sa te descurci in viata, cariera..bla bla.
Bine..aici intervine si ce iti doresti de la viata, si ar fi bine sa iti doresti mai mult decat iesirile in club si defilatul cu noile hainute.
Da, sunt si eu femeie. Ma duc si eu la cumparaturi, imi place sa ma aranjez, imi place sa am haine noi, sa arat bine, sa miros bine, sa fiu frumoasa, sa se uite barbatii la mine ( e si asta o modalitate in care creste increderea in tine), dar nu doar atat. Imi place mai mult cand barbatul dupa ce trece de prima faza, in care ma place fizic, sa vada ca are si cu cine sa poarte o discutiei, si nu ne rezumam doar la "azi a aparut noua colectie L. Vuitton", sau "Monica Columbeanu a facut nush ce dracu". Really now!!
Daca vrei o crema buna, un parfum bun, o tzoala buna, trebuie sa fii in stare sa ti le permiti, nu sa ti le cumpere un iubitel cu bani. Trebuie sa fii independenta, in primul rand sa te bazezi pe tine, sa nu depinzi de nimeni, mai ales de barbati! La un moment dat, oricat de frumoasa ai fi tu...se plictiseste si ala dracu.
Deci, frumoasa si desteapta! Respectata si apreciata! Daca vrem toate astea, in primul rand trebuie sa ni le oferim singure.

De ceva vreme am inceput sa merg in Dumars ( desi prefer Kulturhaus), contextul in care ma aflu m-a adus si in "lumea" asta a Dumarsului.
Ce vedem acolo? In primul rand, parada modei. Bun. In al doilea rand...toate fetele au parul perfect si botul roz ,bun, In al 3-lea rand toate sunt cu bucile la vedere. Bun. In al patrulea rand...nu, suficiente randuri.
Nu sunt invidioasa! Lasand modestia la o parte, si eu arat bine ( trebuie sa ma mai ingras putin), si eu  pot sa port tocuri, si eu pot sa imi aranjez parul ( ceea ce fac), si eu pot sa fiu o pitzipoanca de succes :))) Dar nu vreau.
Prefer lejeritatea din Kultur, unde ascult muzica bunicica, nu toate melodiile care suna la fel, au aceleasi versuri repetate over and over again.
Ma pot adapta foarte usor.
De la o seara in care am fost pe toculete, in fustita si toti cocalarii se uitau dupa mine, la o seara in Kultur, unde imi trag blugii pe mine, tenesii sau cizmele FARA toc, un maieu. Si sincer, si fara tocuri, si bot roz, tot se uita barbatii la mine. Pana la urma e vorba si de atitudine!
Stiu sa ma distrez.
Distractia in club pentru mine nu se rezuma la agatat. WTF? Ma pot distra si facand altceva.
Inainte ma distram super bine fara sa beau :) M-au invatat sa beau vodka:)) Imi place vodka. Ma distrez la fel de bine, dar lucru important de mentionat, este ca ma pot distra si daca nu beau.
Am avut o perioada, in care vodka si volumul dat la maxim al muzicii, mi-au fost necesare. Nah, sunt femeie, femeile mai sufera si ele din an in paste. Ce vrei?!
Fiecare se refugiaza in ceva, asa ca din experienta trecuta, am invatat ca mai bine iesi decat sa te izolezi.
So, nu m-am izolat. Ceea ce a fost ok.
Super.
Am dat din mere in pere. Nu conteaza, pitzipoance, Kultur, eu. Sunt femeie, femeile trec din una in alta. Am voie!
M-am trezit intrebandu-ma, ce vreau de la viata? Bun, acum ca stiu ce vreu ( nu, nu o sa va impartasesc), nu ramane decat sa muncesc pentru ceea ce vreau. Si o sa reusesc.
In continuare, nu sunt de acord cu propozitia "O sa fie bine!", normal ca o sa fie, doar opreste-te din a o spune!

Concluzie: Femeia e puternica, chiar daca in prima faza, cerul iti pica in cap, chiar daca te doare, chiar daca suferi, chiar daca plangi, mergi mai departe!
Inainte:)) eram foarte de acord sa PLANG. De ce? Plansul te ajuta, te calmeaza, te descarci si dupa dormi ca un bebelus. Nu e chiar asa :)
Nu e bine sa plangi. Faci riduri, consumi rimelul..si sincer, nici prea frumoasa nu esti cand plangi :)))

Stiu ca e greu...stiu ca uneori doare, uneori ti se face dor, uneori iti amintesti, dar cu disperarea nu ajungi nicaieri.
Lasa lucrurile sa vina de la sine, si va fi mult mai bine. Ce e pentru tine, va fi pentru tine, no need to worry!
Sunt o persoana puternica...dar am si eu momentele mele de slabiciune, am si eu momentele mele in care imi e frica, in care imi doresc sa vorbesc cu cineva...dar trebuie sa imi inving singura toate "nevoile" astea.
Chiar daca uneori, o cafea cu o prietena e super bine venita...mai bine nu. Stai singura, tu cu tine si te gandesti. Stiu ca e super, super sa te duci la o prietena sa ii spui: "crezi ca o sa sune? crezi ca daca fac asa e bine? crezi ca..", dar heiii, noi stim cel mai bine.
Asa ca, incearca sa nu mai ai asteptari...ca sa nu mai suferi dezamagiri.
Prefer sa imi pastrez un prieten bun, care sa ma iubeasca ca pe o prietena buna, decat sa pierd si un iubit, si un prieten. Din 2 rele...alegeam raul cel mai mic.

Amin! :))

P.S.  :)