incep prin a scrie acest post pentru prima oara la mine acasa si nu in bucatarie privind foisorul de foc :)
cu astea am incheiat si acest blog pe care mi-l citea doar Andrea-honey si Panda!
Multumesc :*

si pe langa acest blog inchei si un capitol din cartea mea,romanul meu care defapt este o telenovela ieftina care prinde la publicul mediocru!
inchei cu gandul ca am luptat cat am putut,am luptat mai mult decat am putut,m-am ridicat de la pamant de miliarde de ori..de sub pamant m-am ridicat,am facut posibilul si imposibilul,am facut ce am putut,am facut ce am stiut,am fost frumoasa,desteapta,dragastoasa,bucatareasa,nevasta,sora,prietena,mama,iubita,amanta,isterica,nesimtita,iresponsabila,mincinioasa,rea,penibila..dar am fost eu si am luptat prin toate mijloacele prin care am putut.asta ma ajuta 5% sa pun capul pe perna linistita ca macar am incercat si nu am pierdut nicio ocazie,pun capul pe perna linistita din acest punct de vedere,raman cei 95% care vor trece cu greu...care ma vor lasa cu un gust amar,mai amar decat amoxicilina(si crede ma k e ff naspa gustul ala), cu o urma dar si cu o lectie foarte importanta pe care nu are rost sa o scriu pentru ca fiecare o invata in felul lui..si fiecare o intelege in felul lui!
I'm done!



si daca nu iti e bine si nici usor..de ce o faci? adica daca suferim amandoi de ce o faci? chiar crezi ca nu exista probleme in viata intre oameni?? adica dupa 4 ani treb sa ma rog atata de tine...chiar crezi k e finalul aici?chiar nu ne putem schimba? in viata mereu o sa facem sacrificii si o sa fie greu,nu va fi usor...o sa o luam de la capat si o sa ajungem cu altcineva..iar cu probleme..etc etc...si se va ajunge in acelasi punct..dar nu inteleg daca suferim amandoi d c sa o facem?


atunci renuntam la visul nostru devenit realitate,la cea mai mare dorinta pe care am avut-o,la ceea ce am luptat atat de mult,la locul unde ne-a fost si bine si rau,renuntam si gata,nu am renuntat cand aveam bani doar de o paine sau nici de aia,renuntam la surprize ascunde prin lift si peste tot, ai dreptate..ma incapatanez aiurea in tramvai. dar eu nu o mai iau de la capat...eu renunt ff greu ,ma lupt mereu si fac orice pentru ce consider eu si pentru ce iubesc dar cand renunt renunt de tot si unde scuip nu ling...si nu ai sa vezi revenire,nu ai sa vezi impacare,ca nu stau sa o iau de la capat. de acum fiecare pe drumul lui,fiecare cu viata lui

si stii ce?? nu mi-am facut dus ca sa te am pe mine chiar daca put..sa am atingerile tale,buzele tale pe corpul meu...dar ma duc sa ma spal,sa ma spal de tine! sa nu te mai simt si sa nu mai plang si sa sufar! sa nu iti mai simt mirosul impregnat in pielea mea

Pfoai :) back to metrorex:))
Aseara am ajuns acasa.
Nu mai stiu pe la ce ora,mi-am luat rucsacul in spate,plin de haine si de trusa de farduri si chestii necesare,am sunat la Pelican,am fumat nervoasa o tigara,mi-am repetat in mine "asa e cel mai bine,asa e cel mai bine"..asa cum mi-a recomandat oprietena sa fac,au trecut cele 5 minute si am iesit din casa.nu m-am uitat inapoi...a durat 5 secunde pana m-a apucat plansul. m-am urcat in lift si am repetat "asa e cel mai bine,asa e cel mai bine" ,nu prea a functionat.
ampornit spre 13 septembrie..pffffffffffff.
am ajuns acasa...la vechea mea camera plina de pernute cu inimioare,rame peste tot,la desktopul meu cu poza noastra. unde sa ma duc si eu sa nu il vad? parca peste tot gasesc ceva care are legatura cu el. la un moment dat nu o sa mai doara,astept momentul cu nerabdare.
am iesit afara sa pot sa plang in voie..ca nah..nu prea poti sa plangi cand maica-ta iti sufla in ceafa si taicatu iti face masaj..de consolare:)) nu poti.
m-au scos fetele din casa si am turuit ca pe vremuri,fiecare cu ale ei,a fost placut..mai putin drumul spre casa pe o strada intunecata cu un singur felinar nenorocit si cu 5-6 caini urati si cu chef de latrat. amtrecut si peste asta si am ajuns acasa ...
acum hai sa dormim...m-am uitat la o telenovela proasta pe acasa din care nu am inteles nimic,am inchis televizorul si pur si simplu am atipit..m-amtrezit din 20 in 20 de minute si ma uitam la ceas,am numarat oi si degeaba. e greu.a fost prima seara.
m-am trezit dimineata la 6 cu chef "nebun"de viata. mi-a adus mama micul dejun la pat ( sa privim si lucrurile bune:)) ) si m-a dus pana la metrou. iar metrou,iar stationare la unirii,iar schimba la grigorescu:| si am ajuns la munca..suuuuper!
sunt obosita,plictisita,deprimata...fara chef de nimiiiic.
a murit pana si speranta care moare ultima,deci a murit tot,nu?
dar o sa fie bine,nu stiu cand nu stiu cum..dar asa zice toata lumea.

http://www.youtube.com/watch?v=gLugW2pySxA&feature=related

probabil sunt ultimele zile cand o sa stau in aceasta bucatarie si o sa ma uit la Foisorul de Foc,ultimele zile cand o sa adorm langa tine,cand o sa aud melodiile din Pes sau cum dracu se numeste jocul ala de care o sa imi fie asa dor,ultimele zile cand o sa ne certam pe telecomanda,ultimele zile cand o sa iti zic fie tare,fie in soapte,fie in gand,ultimele dimineti cand o sa ne trezim impreuna sa mergem la munca,ultimele zile cand o sa il vad pe dl portar care este un dragut:) ultimele zile din casa visurilor mele,ultimele zile din ceea ce am iubit cel mai mult :((