Inceputuri

:)
Orice lucru are un inceput, la fel si un sfarsit. Orice.
Dar deocamdata ne oprim la "Inceput".
Pana si un telefon pe care ti-l achizitionezi, de care esti foarte incantat la inceput..se strica la un moment dat, doar ca in momentul in care ti-l iei..ultimul lucru la care te gandesti este momentul in care se va strica, e si normal. Te bucuri de el, profiti de el, inveti tot ce stie sa faca, dupa te obisnuiesti cu el si usor usor devii dependent de el. Nu stiu daca telefonul este cel mai bun exemplu, pentru ca datorita tehnologiei...mereu vrem un alt model, mai nou, mai bun, mai performant...sau...stai asa, cred ca defapt asa e cu orice :) Vroiam sa ma contrazic singura, dar asa este pana si cu relatiile...:) Ai omul langa tine...dar la un moment dat tot vrei altceva, nu neaparat ceva mai bun, ceva nou. Nou-ul acesta nu inseamna neaparat si mai bun. Poti da gres. Aparent poate fi mai bun...dar usor, usor, iti dai seama ca celalalt "model" era mai bun din cateva puncte de vedere.
Puteam sa sterg ceea ce am scris, si concluzia la care am ajuns sa o astern aici...dar blogul meu strict pe asta se bazeaza, ce imi trece prin cap, aia scriu, nu sterg. Din cauza asta s-au starnit cateva discutii privind posturile anterioare. Asta este stilul meu. Nu neaparat de scris, pana si cel de viata. Ce am in gusa, am si in capusa. Aia zic, aia fac, ma razgandesc, fac altceva...dau din una in alta.
Cred ca este obositor sa ai o discutie cu mine, pana sa intelegi ce abia am spus, eu deja sunt in alt subiect. Unii vad chestia asta ca pe o calitate, altii ca pe un defect. Asta-s eu. Obositoare, vorbareata...fascinanta si plictisitoare. Ma rog, plictisitoare mai greu, ca mereu scot cate o glumita. :D

O sa impartasesc aici o ... "concluzie" sa ii spunem, dintr-un serial, care mi-a placut foarte mult:


" Se spune ca refuzul de a accepta o pierdere este o forma de nebunie. Probabil ca e adevarat. Insa cateodata este unicul mod de a ramane in viata. " 

Nice, nu?

Evident ca atunci cand incepi, o relatie de exemplu, ultimul lucru la care te gandesti este cum o sa se termine si de ce o sa se termine. Mai ales daca iti place relatia. Te gandesti doar la lucuri bune, ti se intampla lucruri bune si la un moment dat, simti ca ti se cuvine, lucrurile frumoase ti se cuvin, relatia ti se cuvine, la fel si omul de langa tine. Asa ca nu prea te gandesti la " ce va fi cand va fi, daca va fi". Traiesti clipa.

Asta zic si eu acum. Ar trebuie sa dam putin la o parte agitatie si gandurile negative, si daca suntem intr-o relatie, sa lasam dracu cacaturile si copilariile la o parte, geloziile nefondate, chichitzele cu care il innebunim pe omul de langa noi, sa ne controlam nervii si cuvintele pline de ura, la o parte, pentru ca omul ala nu va fi acolo pentru totdeauna, si intr-o zi ..s-ar putea sa ii vrem toate defectele inapoi. Si cum de obicei in viata, este prea tarziu, s-ar putea sa fie prea tarziu.
Mereu am mers pe ideea ca...trebuie sa pretuiesti ceea ce ai, maine poate nu mai ai.
Daca dau timpul inapoi putin, nu am ce sa spun ca regret, chiar am profitat de fiecare zi, minut, secunda, ora...saptamana. Really.

P.S. :)