1
breath, just breath
on
marți, octombrie 18, 2011
Prima data cand mi-am dat seama ca imi place sa conduc...am zis ca imi place sa conduc si atat.
Mi-am luat permisul.
Bucurie nevoie mare :)
Am inceput sa conduc...o masina de care m-am indragostit...la fel si de proprietar. Mai mult de proprietar ( dar asta este alta poveste)
Si am condus, si am tot condus...si acum ador sa conduc. In afara de asta, am descoperit ca atunci cand esti foarte suparat, la pamant, trist...condusul ajuta.
Te calmeaza.
La fel si scrisul. Noima sigur nu am acum...dar cum nu pot sa conduc, ma multumesc cu scrisul.
Cred ca aici este si problema la mine, m-am obisnuit sa ma multumesc cu ce am. Trist.
As conduce acum 1000 de km...probabil nu ar fi suficient sa ma calmez...dar ar fi bine.
De scris...scriu, dar fara noima.
Breath. 1, 2, 3 si iar...breath.
Ascult 2 A.M. - Breath, Anna Nalick....
Nu inteleg cum astia in melodii se descurca asa bine...aa...da..sunt melodii.
La fel si in filme.
Cum dracu mereu, ca prin minune se intampla ce trebuie. Ba ala o suna, ba aia isi da seama ca il iubeste. Ce dracu!!! astia ne spala creierii. Filmele si corporatiile.
Pai daca mereu in film vad un happy end..pana mea, asta astept si eu.
Filmele sunt de cacat! ma reprofilez pe horror...acolo macar astept la final sa nu moara actorul principal, nu neaparat sa il sune femeia.
Fara noima....
Acum esti fericit, sau cel putin esti ok...si in secunda doi, boooom, nu mai esti. pam pam.
Defectul vietii mele este ca tind mereu sa dau vina pe mine. In loc sa caut alti vinovati, eu sunt de vina. Si stau si ma consum, si ma agit ca domne eu sunt de vina...cand defapt, tu esti de vina.
Aberez.
Nu merge cu scrisul:)))
Multumesc cititorilor, fanilor...:))) pacat ca cine trebuie nu citeste.
Ce am mai concluzionat...hmm, sa vedem....
Am mai concluzionat ca oricat de bun ai fi, oricat de mult te-ai stradui sa nu gresesti, daca nu merge, nu ai ce face.
Asa ca, sfat, nu va mai stresati sa fiti asa cum trebuie, sa nu gresiti...ca la final, oricum nu mai conteaza daca ati fost cuminti, buni, dedicati.
La final ramai cu un Bip Bip in ureche, apelul se inchide si vezi acolo : Last call: 05:23...sau ma rog, cat ati vorbit. Daca sunteti ca mine o sa apara mai multe minute.
La final, oricum ajungi in punctul in care, observi ca ... nu mai conteaza nici sentimentele pe care le-ai avut...si ajungi sa spui doar "macar asculta-ma 2 minute"...nu merge. bip bip-ul ala..tot o sa il auzi.
Nu mai conteaza cine esti, ce ai fost si ce ai insemnat. Nu mai conteaza trecutul, conteaza prezentul, un prezent in care tu esti zero, inexistenta....da, zero, pentru persoana care pentru tine este infinit.
Stiu, viata e nedreapta :)
Si ca sa fie si mai de cacat, o sa apara o noua persoana, care o sa primeasca tot ce iti doreai, si care o sa devina infinit pentru..persoana ta infinit.
P.S. :) hai sa sarim peste P.S.
Mi-am luat permisul.
Bucurie nevoie mare :)
Am inceput sa conduc...o masina de care m-am indragostit...la fel si de proprietar. Mai mult de proprietar ( dar asta este alta poveste)
Si am condus, si am tot condus...si acum ador sa conduc. In afara de asta, am descoperit ca atunci cand esti foarte suparat, la pamant, trist...condusul ajuta.
Te calmeaza.
La fel si scrisul. Noima sigur nu am acum...dar cum nu pot sa conduc, ma multumesc cu scrisul.
Cred ca aici este si problema la mine, m-am obisnuit sa ma multumesc cu ce am. Trist.
As conduce acum 1000 de km...probabil nu ar fi suficient sa ma calmez...dar ar fi bine.
De scris...scriu, dar fara noima.
Breath. 1, 2, 3 si iar...breath.
Ascult 2 A.M. - Breath, Anna Nalick....
Nu inteleg cum astia in melodii se descurca asa bine...aa...da..sunt melodii.
La fel si in filme.
Cum dracu mereu, ca prin minune se intampla ce trebuie. Ba ala o suna, ba aia isi da seama ca il iubeste. Ce dracu!!! astia ne spala creierii. Filmele si corporatiile.
Pai daca mereu in film vad un happy end..pana mea, asta astept si eu.
Filmele sunt de cacat! ma reprofilez pe horror...acolo macar astept la final sa nu moara actorul principal, nu neaparat sa il sune femeia.
Fara noima....
Acum esti fericit, sau cel putin esti ok...si in secunda doi, boooom, nu mai esti. pam pam.
Defectul vietii mele este ca tind mereu sa dau vina pe mine. In loc sa caut alti vinovati, eu sunt de vina. Si stau si ma consum, si ma agit ca domne eu sunt de vina...cand defapt, tu esti de vina.
Aberez.
Nu merge cu scrisul:)))
Multumesc cititorilor, fanilor...:))) pacat ca cine trebuie nu citeste.
Ce am mai concluzionat...hmm, sa vedem....
Am mai concluzionat ca oricat de bun ai fi, oricat de mult te-ai stradui sa nu gresesti, daca nu merge, nu ai ce face.
Asa ca, sfat, nu va mai stresati sa fiti asa cum trebuie, sa nu gresiti...ca la final, oricum nu mai conteaza daca ati fost cuminti, buni, dedicati.
La final ramai cu un Bip Bip in ureche, apelul se inchide si vezi acolo : Last call: 05:23...sau ma rog, cat ati vorbit. Daca sunteti ca mine o sa apara mai multe minute.
La final, oricum ajungi in punctul in care, observi ca ... nu mai conteaza nici sentimentele pe care le-ai avut...si ajungi sa spui doar "macar asculta-ma 2 minute"...nu merge. bip bip-ul ala..tot o sa il auzi.
Nu mai conteaza cine esti, ce ai fost si ce ai insemnat. Nu mai conteaza trecutul, conteaza prezentul, un prezent in care tu esti zero, inexistenta....da, zero, pentru persoana care pentru tine este infinit.
Stiu, viata e nedreapta :)
Si ca sa fie si mai de cacat, o sa apara o noua persoana, care o sa primeasca tot ce iti doreai, si care o sa devina infinit pentru..persoana ta infinit.
P.S. :) hai sa sarim peste P.S.
