2.

Prima parte s-a terminat brusc, dar nu are sens sa o continui. Asa scriu eu...as putea sa fac un efort sa imi continui ideile, dar acum sunt in alt loc, in alta parte si nu sunt incarcata emotional la fel.

Atunci stateam in iarba si erai langa mine. Acum stau in pat si esti la munca. Dar asta nu inseamna ca nu esti aici...ohoo...esti foarte aici.

Nu am mai scris din Ianuarie, si desi imi placea sa scriu la un moment dat m-am oprit. Credeam ca imi iese sa scriu doar atunci cand sunt suparata si sentimentele principale pe care le traiesc sunt unele mai putin pozitive..tristete de exemplu. Care nu stiu daca este neaparat un sentiment negativ.

Faptul ca te-am cunoscut si ca ti-am citit o parte din ceea ce am scris, ca ai fost incantat si ca ti-a placut m-a incurajat sa scriu..si mai ales m-a facut sa imi dau seama ca pot sa scriu si atunci cand sunt fericita, pentru ca acum da, sunt fericita.

Observ ca nu sunt la fel ca acum cativa ani, cand imi era foarte simplu sa spun direct ceea ce simt, dar se pare ca nu am nici cea mai mica problema sa astern aici sentimentele care ma incearca. Din experienta cred ca nu este o idee buna sa spui si sa arati prea mult, dar in acelasi timp o parte din mine ma contrazice. Daca nu zic si nu arat acum...atunci cand? Este prematur sa ma gandesc la partea cu " acum e prea tarziu sa spun asta " , dar pana la urma asa sunt eu construita, si daca imi este teama de ceva anume, imi este de " prea tarziu " si momentul asta, clipa asta pentru mine este importanta si prefer sa nu ma gandesc la ce se poate intampla daca las garda jos si iti spun ca te plac, ca sunt indragostita, ca ma completezi...ca ma faci fericita !

Sunt prinsa intr-un moment de liniste. Vorbesc doar din punct de vedere sentimental. Nu stiu daca am scris vreodata de munca, familie sau orice alta " ramura " . Ca sa stim cum stam si despre ce vorbim.

Momentul asta de liniste al meu imi permite sa ma gandesc la foarte multe lucruri...doooar pozitive.

Nu am cum sa nu ma gandesc cum a inceput totul, nu am cum sa nu zambesc si sa retraiesc toate clipele foarte dragute, chiar daca ele inca exista si vor mai exista si trebuie sa traiesc in prezent. Traiesc in prezent, dar imi vin in minte, fara incetare si ma fac sa zambesc. Ce impact ai avut tu asupra mea. Hm.

Imi place ca nu trebuie sa explic si sa justific totul...imi place ca intelegi foarte multe lucruri si nu trebuie sa ma obosesc sa ma fac inteleasa pentru ca tu ma intelegi oricum. Cu tine nu pot avea superstitii ( 13, zi ghinionista – whaat?!:)) ) si nu trebuie sa cred neaparat in semne si nu este necesar sa interpretez. Cumva este simplu si frumos. Cumva asa trebuie sa fie, doar ca sunt obisnuita sa fie greu.

Impartim opinii si cu trecerea timpului, se pare ca ajungem sa impartim si idei. Nu stiu cat de precipitata sunt, dar asta ma faci sa simt, desi ne cunoastem de 1 luna jumate...timpul pana la urma este irelevant, nu?

Nu pot spune ca sunt un om simplu sau usor de inteles. Sunt o fire contradictorie, complicata.  Si apreciez enorm cand tu incerci sa ma intelegi fara sa te grabesti sa ma judeci. Asta ma apropie ametitor de repede de tine.

Cred in DOI, cred in prieteni desi pana si prietenia a devenit in momentul de fata un lucru relativ, cred ca nu-ti ajunge o viata pentru a cunoaste un om cu adevarat, cred ca printre lucrurile pe care ar trebui sa le traim de mai multe ori în viata se numara copilaria.

 

Iubesc marea. Nu ma satur niciodata sa o privesc, sa o miros, sa o gust. Pentru mine e un infinit care nu ma sperie, ci ma incanta. Tu ai patruns in infinitul asta al meu...si deocamdata cand ma gandesc la mare imi este foarte usor sa o asociez cu tine. Dubios

 

Cred ca persoana de langa tine trebuie sa aiba un suflet frumos. Asta se vede si la exterior. Trebuie sa te inspire, si sa te faca sa vrei sa fii un om mai bun, sa te motiveze, sa iti daruiasca putin din lumea ei si sa ti-o infrumuseteze. Sa fie un schimb de lucruri bune.

 

Gelozia. Se spune ca daca nu esti gelos nu iubesti. Cred ca pentru unii este un paradox, cumva iubirea a ajuns sa fie in mod gresit asociata cu gelozia si invers. Mi se pare gresit.

Probabil tot in urma experientelor si relatiilor prin care am trecut am invatat unele lucruri care imi usureaza acum existenta, imi usureaza defapt relatia. Dar asta este si ideea, nu ?

Pe langa multitudinea lucrurilor bune pe care mi le-ai adus, unul de mentionat este acela ca vad lucrurile cu ochi mai buni, si nu totul este asa de negru. Si am inceput sa cred si in gri.

 

Imi place sa citesc si sa scriu. Ma repet, dar credeam ca pot scrie doar cand sunt suparata, pentru ca scrisul ma calmeaza, dar defapt ca sa poti scrie trebuie sa simti. Sa traiesti, sa iubesti, sa suferi, sa fii dezamagit, sa fii fericit..sa fii tu.

 

Pana la urma ce inseamna viata? La ce se rezuma? La o multime de momente pe care ajungi sa le povestesti, sa le impartasezi..." au fost clipe/momente in viata mea cand.." .

 

Toti ajungem in punctul in care avem nevoie de un pansament sufletesc, chiar daca acesta vine din partea unor oameni necunoscuti, poate aici este si secretul, apar exact cand te astepti mai putin si exact cand ai cea mai mare nevoie, si se transforma intr-un fel de balsam pentru suflet. Cred ca aici pot folosi cuvantul reciprocitate in ceea ce ne priveste.

Normal si anormal? Ce termeni greu de clasificat si inteles. Pentru ca ajungi in punctul in care normalul tau era anormal, si defapt ceea ce crezi ca este anormal este normal. Ametitor, pe bune!

 

"toti" – dar ce imi place sa generalizez.

Oricum simt ca tonul meu este acum unul putin mai general...si am incercat sa nu mai pun atat de mult lucrurile in carca ta, si totul sa se rezume la tine, dar defapt...te ascund in spatele fiecarui cuvant.

 

Zambesc atat de muuuult si nu ma mai satur!

Imi place sentimentul asta de.." siguranta". Da, l-am discutat si nu stiu exact de unde " nevoia" asta de siguranta, dar ea exista. Cand o sa aflu care e treaba te anunt.

Imi place sa te privesc, imi place ca ma iei in brate cand dormim si ma tachinezi. Imi place ca imi faci pe plac. Imi place ca am ajuns sa experimentez statul pe patura si privit stelele ore in sir. Daca m-ai fi intrebat mi-ar fi sunat plictisitor, dar defapt mi se pare incredibil.

Imi place cand stai in dreapta si ma apuca cantatul si zambesti in coltul gurii. Imi place ca ma placi.

 

                              Ma placi si asta ma face sa ma plac