Cum incepe vara ?  Sau...cand incepe vara ?

Pai poate incepe in momentul in care s-a terminat scoala ( cand inca esti elev/student), mai oficial pe 21 iunie, sau mai neoficial si sentimental pe 8 iunie pentru unii..si pentru altii . Depinde din ce perspectiva privesti lucrurile.

Nu stiu ce aer va prinde relatarea mea, poate fi unul obiectiv sau subiectiv. Sunt absorbita si fascinata, ametita de toate evenimentele care se deruleaza acum in viata mea.

Minea mea aluneca lenes....

Care este diferenta dintre indragosteala de la 16 ani si cea de la 25 ? Maturizarea? Constientizarea riscului pe care ni-l asumam ?

Cred ca nu exista diferenta foarte, foarte mare. Cred doar ca la 25 poti evita sa ajungi sa te indragostesti ca la 16, esti mai precaut, pe cand la 16 nu te gandesti...deloc, faci doar ceea ce simti si nu pui nimic in balanta, conteaza doar clipa aia. In schimb la 25, ca urmare a tuturor indragostelilor esuate, sau nu, din trecut, devii mai precaut, mai pragmatic, mai rece, mai greu de impresionat.

8 Iunie...

Nervoasa, cu fundul in sus. Nu aveam chef de nimic, de nimeni, iar clubul era pe ultimul loc in mintea mea.Kultur nici nu isi facea loc in minte mea vreo secunda. Dar cumva am ajuns acolo... si acolo ai aparut si tu. Usor inabordabil, tuns scurt si nu foarte zambaret. „ asta cine e? „ ...” adrian baicu „ ...

-          „ buna, viitoarea doamna baicu „

-          „mda... nu cred „

Serios?!

Nu stiu exact motivul pentru care mi-a iesit asta pe gura, clar a fost o glumita, dar raspunsul putin cam...neasteptat.

Inabordabil, inabordabil. Doar asta aveam in cap si ma atata si mai tare.

Nu am foarte multe de spus despre 8 iunie...doar ca atunci te-am vazut si te-am placut si aveai  ceva, acel ceva pe care inca il ai si inca ma tine extraordinar de prinsa si de vie .

12 -13 iunie...cafea si karaoke...si o noapte alba, usor ametita de bergenbier, de un lac si incercarea mea de a invata mersul tau de negru, care ma amuza de fiecare data cand il vad sau cand imi amintesc de el, chiar si acum cand scriu asta.

Se presupune ca trebuia sa scriu despre ultima luna, dar se pare ca totul se raporteaza la tine. Ultima luna oricum se raporteaza strict la tine, la mine si la tine...desi initial o parte din mine nu a crezut vreodata ca putem ajunge aici, desi cealalta parte crede ca voi ajunge in punctul in care imi va fi foarte greu sa scot pe gura un „ te iubesc „ , si nu din cauza ca nu as putea simti asta, ci tocmai pentru ca as putea sa o simt, lucru care ma sperie mai tare decat mersul cu avionul.

Te privesc si zambesc si ma pierd in tine.  Te privesc acum.

7:06...” la doi pasi” si cafeaua ta fara lapte. Ne-am sarutat...secunda mea vesnica de fluturi in stomac, ameteala. De atunci traiesc in secunda asta...secunda asta vesnica din noi.

Este altceva, este diferit si intens. Nu este ca la 16 de ani, este mai bine, dar am toate elementele principale. M-ai intors cumva la copilul ala imatur care se hraneste cu sentimentul asta, dar in acelasi timp sunt si persoana care am devenit..care sunt.

Vama a capatat usor un alt sens pentru mine. Dimineata a fost, se pare, un vis de-al meu, devenit realitate.

Esti genul ala de persoana care ma calmeaza total si in acelasi timp ma pune sa alerg fara incetare. Ma panichezi. Gresit. Ma panichez eu..pentru ca stiu ca ma pot pierde intr-o persoana. Sunt distrusa asa cum ai spus tu cand m-ai cunoscut, la fel si tu. Poate chiar o sa mearga. Nu stiu unde si ce inseamna sa mearga, stiu doar ca acum este incredibil de bine si nu ma intereseaza ce poate urma.

Nu stiu exact cand s-a intensificat totul...stiu doar ca am stat o noapte intreaga la tine in curte pe paturica asta alba si pufoasa pe care stau acum, cand scriu, si am privit stelele si „ fraierii” care se plimbau printre stele. Stiu ca am descoperit-o pe Vega si stiu ca as fi oprit timpul in loc. Defapt, nu doar atunci, au fost multe clipe in care as fi pus timpul intr-o cutiuta, dar ce rost are cand clipele astea incredibile nu se sfarsesc si devin din ce in ce mai frumoase, in care sunt din ce in ce mai ....altfel. La fel si acum, cand stau intinsa, cu picioarele in iarba, sorb dintr-o ceasca de 3 in 1 facut de tine, te privesc cum te invarti agitat pe langa mine, cu pantalonii cazuti, cu picioarele goale, cu ceasul meu la mana ta, cu ochii aia ai tai si fata de dulau...cer, tigaro, cafea, scris si tu. Rupta de cotidian si pro